Gimnaziul

Prima școală construită în 1893 din 1947 e club și bibliotecă 

Activitatea școlii din sat era în strînsă legătură cu evenimentele care se desfășurau la nivel internațional și nemijlocit la nivel de țară.În perioada anilor 1812-1856 au fost cunoscute masivele colonizări ale Basarabiei de sud așa zisului Bugeac sau Unghi cum îi spuneau turcii din această cauză nu putem vorbi despre școala din sat la această perioadă.Prima mențiune documentară despre școala din sat o  găsim în relatările preotului Gheorghe Nemțeanu ,școală pînă în 1870(avea 22 de elevi) a fot în sat dar în 1871 a fost închisă ,elevii fiind nevoiți să parcurgă zilnic 12 km pînă la școala din Cimișlia,localnicii nu duceau copii la școală din lipsă de posibilitate.Asta e aproape de realitate ,școlile de regulă erau parohiale ,în 1871 mitropolit al Basarabiei este numit Pavel Lebedev care a luptat contra la tot ce e romînesc,moldovenesc.Una din măsurile drastice ale acestuia a fost închiderea mai multor locașe sfinte și nemijlocit a școlilor de pe lîngă acestea.Astfel populația din sat care număra în jur de 670 de locuitori a rămas fără școală.Lebedev printr-o circulară specială cere tuturor bisericilor să trimită la mitropolie cărțile care sunt scrise cu grafie latină sub pretextul că în ele sunt strecurate greșeli care vin în contradicție cu religia ortodoxă,tot el interzice predarea în școli a istoriei și geografiei Țărilor Romînești a tot ce ține de neam și trecut romînesc.Desigur că apar școli așa zise clandestine deschise de oamenii înstăriți,dar mai mult la orașe.Populația de la sat continua să zacă în analfabetism și ștergere organizată a entității de neam.Profesorii aveau sarcina de a spune elevilor că romînii sunt alt popor și vorbesc altă limbă.Perioada anilor 1884-1905 e cunoscută în istorie ca una de renaștere a școlilor basarabene,acest lucru e legat de moartea împăratului Alexandru II(1 martie 1881) și venirea la conducere a lui Alexandru III care considera că religia este baza sufletului poporului,astfel în 1884 apar deja Pravilele de organizare a școlilior bisericești.Aceste școli erau deschise cu ajutorul banilor proveniți de la biserică,oamenii din sat și cu ajutorul statului.Dacă biserica nu avea spațiu pentru elevi,preotul trebuia să găsescă alt loc în sat sau să închirieze spații case ale sătenilor pentru a deschide școli.Mitropolitul Serghei Lapidevschi a permis ca în școli dacă copii nu înțeleg limba rusă să se explice în limba moldovenească.Pe postură de profesori erau preoții,dascălii sau cîntăreții,persoane care au făcut școala de 2 clase la oraș.În 1890 se construește biserica de piatră mai încăpătoare și pentru serviciul divin dar și pentru școală.Din spusele localnicilor biserica avea două intrări dintre care una era destinată pentru școală.În anul 1894 școala parohială se redeschide.Pentru următorii ani crește numărul elevilor.Perioada 1897-1898 include 42 de elevi deși școala avea numai 34 de locuri.73 de copii cu vîrsta școlară rămîn totuși în afara școlii. În 1890 la școală se învăța religia 7 ore,cîntul bisericesc 4 ore,limba bisericească slavonă 4 ore,aritmetica 6 ore,limba rusă 7 ore,aritmetica 4 ore,istoria rusă 2 ore,caligrafia 3 ore,lucrul manual la fete.Întrucît școala de la noi din sat era cu 2 clase suplimentar elevii mai studiau istoria națională,geografia,desenul liniar,fenomenele naturii.La începutul anului 1901 la școală profesoară era Ecaterina Ciaicovscaia ,școala era de o clasă și în 1901 au avut 3 băieți asolvenți.Printre profesori îi mai întîlnim de asemeni pe preotul din sat Constantin Bobeica și un oarecare Sava Amelicichin.În 1904 în sat era o școală elementară,1910 școală parohială.În 1915 școala în sat școală cu 63 de elevi,un număr destul de mare proporțional cu numărul de  1200 de locuitori  ei au primit de la stat un ajutor de 400 de ruble și profesorii erau preotul Constantin Bobeica și Haralampii Dimitriev ambii au făcut studiile la Seminarul teologic

Școala în anii 1945-1990

După război viața școlii a luat altă întorsătură. Anul 1947 este marcată de apariția așa zisului ,,Likbez,,care reprezenta mișcarea de lichidare a analfabetismului.La începutul anului 1949-1950 se instituie învățămîntul de VII clase.Apar așa numitele ,,brigăzi școlărești,,(1956) unde elevii pe parcursul vacanței lucrau în colhoz alături de părinți.Toamna la cules poama la livadă.Cei mai harnici erau abonați la ziare absolut gratis.Continuau să învețe în școala veche care devenise neîncăpătoare,de aceaia copii învățau în două schimburi ,unul de dimineață și altul după masă.Învățămîntul de VII clase a fost pînă în anul 1962 cînd devine obligatoriu sistemul de învățămînt de VIII clase.Sistemul de notare era de la 1 la 5.

Școala anilor 1955

Gimnaziul  ,, Liuba Dimitriu” 2018

Absolvenții școlii medii din satul Ciucur-Mingir  peste 50 de ani de la absolvire.

Ultima zi de scola, prima zi de vacanța (mai 2018)