Personalități
Gheorghe Grâu
Gheorghe Grâu s-a născut la 17 septembrie 1961 în satul Ciucur-Mingir, raionul Cimișlia. Mare actor de film. Își face studiile la Moscova la Universitatea Șciuchin Московском театральном училище им.Щукина (1980-1982) ,apoi (1985-1988) ВГИК curs la Anatolii Romașin .Din 1982 la Studioul Moldova-Film. La 1983 primește premiul pentru Cel mai bun debut și Cel mai bun rol masculin la a IV ediție a festivalului de film din Chișinău. Foarte expresiv, natural. A fost unul din cei mai faimoși actori ai anilor 80. Rolurile care l-au consacrat: „Ar fi avut o altă soartă” în rolul lui Florin și ,”Corbii prada n-o împart” în rolul lui Cornel. A activat ca actor la Teatrul Poetic „Alexei Mateevici” din Chișinău. După o pauză de 15 ani actorul a revenit în pelicula „În cosmos” în regia lui D.Vutcariov.
Filmografie
| 1988 | Corbii prada n-o împart |
| 1982 | Ar fi avut o altă soartă |
| 1986 | Таинственный узник |
| 1990 | Codrii |
| 1989 | Этюды о Врубеле |
| 1986 | Одинокий автобус под дождём |
Ilarion Ciobanu
- Actor, regizor
- Născut: 28 octombrie 1931 la Ciucur-Mingir, judeţul Tighina, astăzi Republica Moldova
Decedat: 07 septembrie 2008 la Bucureşti
Ilarion Ciobanu s-a născut într-o familie cu șase fraţi. De la 8 ani rămîne orfan de tată. După moartea tatei, mama sa, Olga, a fost nevoită să muncească peste tot şi ca bucătăreasă la un spital din Constanţa pentru a-şi întreţine cei patru copii, dintre care doi vor deceda din motive de boală.
„Am copilărit la Constanţa, crescut pe malul mării, adolescenţă zbuciumată şi plină de bube, am trăit ca pasărea cerului – portul e un părinte mare şi generos care dă de mâncare la toate păsările.
La 12 ani am intrat băiat de prăvălie, după care a urmat o lungă caravană de meserii: hamal, ţăran cu sapa, tractorist, miner, săpător, tâmplar, şofer, marinar, pescar şi altele – până în 1958 când am dat examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică”. Pe care nu-l absolvă pentru că preferă să joace rolul lui Mitru Moţ din Setea, pentru care primeşte la Mamaia primul premiu din viaţa lui. Se angajează la Teatrul Bulandra mai întâi ca electrician, apoi ca actor corp ansamblu. A „divorţat” repede şi definitiv de teatru, căsătorindu-se la fel de definitiv cu filmul, deşi la el nimerise din întâmplare. „Am fost ţăran de mai multe ori, am fost zidar, pescar, inginer, constructor, şofer, ilegalist, şef de colectivă, meşter de şantier, iarăşi pescar, am fost şi strămoş”.
Din amintirile sale aflăm amănunte seducătoare despre viaţa sa. Din primii bani câştigaţi în port îi cumpără mamei sale o blană de astrahan, drept pentru care aceasta o îmbracă şi se plimbă mândră pe faleză, într-o după-amiază de august. Mama sa îi aducea de la bucătăria spitalului unde lucra morcovi, măduvă din oase, caimac de lapte, ca să aibă ce mânca. Angajându-se ca brigadier pe şantierul Bumbeşti-Livezeni, devine fruntaş şi primeşte o medalie. Ca şofer de basculantă transporta piatră din localitatea Ovidiu pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră. Avea 20 de ani când mama sa, care nu împlinise 39 de ani, moare, iar la înmormântare a dus sicriul la cimitir cu basculanta.
Un capitol important din viaţa actorului l-a reprezentat sportul de performanţă. A debutat ca rugbist în 1948 la clubul „Ştiinţa” Bucureşti, iar consacrarea a cunoscut-o la clubul „Dinamo,” pentru ca ultimii ani din sport (1959-1962) să-i petreacă la „Progresul”. Jucător de „linia a doua” ca înaintaş de temut, prietenii îl botează Claris.
Printre filmele în care acesta a jucat se numără: „Tancul” (2003), „Ochii care nu se văd” (1996), „Terente – regele bălţilor” (1995), „Crucea de piatră” (1993), „Cetatea ascunsă” (1987), „Bătălia din umbră” (1986), „Umbrele soarelui” (1986), „Fapt divers” (1984), „Acasă” (1984), „Râdeţi ca-n viaţă” (1983), „Pruncul, petrolul şi Ardelenii” (1981), „Iancu Jianu, haiducul” (1981), „Rug şi flacără” (1980), „Tridentul nu răspunde” (1980), „Artista, dolarii şi ardelenii” (1979), „Ecaterina Teodoroiu” (1979), „Audienţa” (1979), „Omul care ne trebuie” (1979), „Profetul, aurul şi ardelenii” (1978)”, „Din nou împreună” (1978), „Avaria” (1978), „Dincolo de orizont” (1978), „Gustul şi culoarea fericirii” (1978), „Pentru patrie” (1977), „Trepte spre cer” (1977), „Toate pânzele sus” (1976), „Pe aici nu se trece” (1975), „Muşchetarul român” (1975), „Oraşul văzut de sus” (1975), „Nemuritorii” (1974), „Capcana” (1974), „Ultimul cartuş” (1973), „Dimitrie Cantemir” (1973), „100 de lei” (1973), „Cu mâinile curate” (1972), „Drum în penumbră” (1972), „Conspiraţia” (1972), „Pădurea pierdută” (1971), „Serata” (1971), „Facerea lumii” (1971), „Mihai Viteazul – Unirea” (1970), „Fraţii” (1970), „Asediul” (1970), „Baltagul” (1969), „Războiul domniţelor (1969), „Doi bărbaţi pentru o moarte” (1969), „Columna” (1968), „Legenda” (1968), „Vremea zăpezilor” (1966), „Golgota” (1966), „Şopârla” (1966), „Răscoala” (1965) , „Cartierul veseliei” (1964), „Omul de lângă tine” (1961) sau „Poveste sentimentală” (1961).
Liuba Dimitriu
Dimitriu Liuba (01.01.1901, Ciucur-Mingir, judeţul Tighina − 22.03.1930, la mănăstirea Văratic, înmormîntată la Chișinău). Poetă. Tată − său era bulgar de naţionalitate, iar mama grecoaică. Numele adevărat − Dimitrov.
A absolvit Liceul de la Comrat, după care s-a stabilit cu traiul la Chișinău. Aici lucrează ca funcţionară la Arhiepiscopie (1916), la Primăria Chișinău − translatoare (1919-1923) şi la Prefectura Poliţiei (1923-1930). Scrie poezii de la 18 ani. Suflet sensibil, sincer şi curajos, deprinde uşor secretele poeziei. Se stinge din viaţă tînără, după o boală incurabilă (ftizie). Volumul „Crinii Basarabiei”, apărut postum (1931), recomandat cu căldură de Ovidiu Densusianu, ne-a făcut să descoperim o remarcabilă autoare.
Opere:
„Crinii Basarabiei. Poezii postume (1920-1930)”, Chișinău, 1931;
Gimnaziu din localitate astăzi îi poartă numele ,,Gimnaziul Liuba Dimitriu”
